miercuri, 10 august 2011

Matematică

Dacă adun cerul meu
cu cerul tău
Obţin Universul!

Dacă scad din inima ta
inima mea
Obţin iubirea!

Dacă înmulţesc zilele
petrecute în doi
cu toate bucuriile
Obţin infinitul!

Şi dacă împart amintirile plăcute
la toate cîte le am
Te obţin pe tine!

Lumea mea este egală
cu lumea ta!

Lumea noastră e Totul!

duminică, 29 mai 2011

Text din text - Marin Sorescu



Greul pămîntului e sub pămînt!
În iad păcătoşii sunt valorificaţi la maximum,
În burta lor sunt numai minciuni…
Uneori mă apucă, din senin, o poftă grozavă de înjurat la domiciliul dracilor pensionari!
Cred că îmi citeşti începutul de enervare,
Da, din cauza lor!
Jos sunt toţi fraţi de cruce,
Că se înjură de cruce.
Mor copiii cu păianjeni la gură,
Copii fătaţi şi concepuţi în conştiinţă de cauză.
Acolo e putrezire!
Doamne, dă un pumn în beznă!
Ziua mă doare,
Noaptea mă doare,
Mă dor toate organele.
M-am culcat cu ochii căprui şi m-am trezit cu ei vineţi…
Au trecut peste mine tot felul de picioare.
Eram aproape obligat să mă culc cu… moartea.

Nu ştiu de ce-ţi spun asta,
Probabil că m-ai întrebat!

Îmi amintesc că totul era ca într-un vis,
Cînd se amestecă persoane moarte cu fiinţe vii,
Cînd vrei sa fugi şi nu poţi,
Şi simţi cum intri în moarte ca-n unt…
În Moartea cea temătoare de esenţă,
De esenţa esenţelor!

Nu ştiu de ce-ţi spun asta,
Probabil că m-ai întrebat!

Cînd credeam că un abur într-o oglindă este viaţa,
Că nu mai am nici timp, nici spaţiu,
Ca nu mai am nicio parte carosabilă în sufletul meu,
Că nu mai trece nimic,
Că nu aud nimic,
Că nu mai vad nimic,
M-am băgat şi am încercat să fac imposibilul,
Să dau viaţă unei scheme,
Să pompez aer în nişte plămîni morţi.
Atunci am descoperit cît e de tenace viaţa,
Şi chiar cînd crezi că gata, s-a terminat,
Ea se agaţă de ultimul fir de păr.
Abia atunci am înţeles că, de fapt, viaţa trebuie trasă în piept!
Trăită, şi nu privită ca pe un spectacol,
Cît încă nu ni se cere o adeverinţă că mai avem timp…

Nu ştiu de ce-ţi spun asta,
Probabil că m-ai întrebat!

Dar ştii, viaţa devine perfectă prin iubire,
Numai ea îţi ridică ochii spre stele,
Şi vezi că şi tu eşti o particică din univers.
Iubirea nu moare, orice s-ar zice!
Aşa s-a trezit în mine speranţa,
Aşa mi-am găsit un echilibru!
Şi-acum sună a sfîrşit emoţia mea de la Polul Nord.
Alunecînd în lumină,
Voi fi materie încă o vreme
Din care mă voi naşte suflet.
Şi gîndul meu se întinde spre El, ca o a treia mînă.
Doamne, mai dă un pumn în beznă şi ia facerea de la început!!!


sâmbătă, 26 martie 2011

Evoluţie

...Începutul...
      Enigmă.
          Pasiune.
              Vise.
                  Promisiuni.
                     Speranţe.
                         Aşteptări.
                             Dragoste?!

...Sfîrşitul...
      Durere.
           Dezamăgire.
                Suferinţă.
                    Deziluzie.
                        Infidelitate.
                           Certuri.
                               Neînţelegeri.
                                    Dragoste?!

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Schelet

Privesc fără să văd nimic
Ascult fără să înţeleg ceva
Gândesc în van şi inutil
Vorbesc vrute şi nevrute

Mor fără să observ că a murit
viaţa înaintea mea...

Revelaţie

Amantă perfidă -
trec strada, înfumurată,
în fiecare dimineaţă
cu tălpile reci şi goale,
încălţate în sandale violete!
Urc la acelaşi etaj
de fiecare dată...
Caut să te înşel!
Mi-ar fi uşor, să ştii
Suficient, doar un pahar de coniac.

Vreau să mă dezbrac,
Iar tu să mă schiţezi pe o foaie.
Nu vreau să mă faci Mona Lisa,
vreau doar relief şi
cuprinde-mi sînii,
sub care stă un organ ce bate,
deranjant, tot timpul.

Desenează-mă!
Măcar creion să rămîn...

vineri, 15 octombrie 2010

Incompatibilităţi

Să te chem -
                    nu mai vreau,
Să te caut  -
                   nu am chef,
Să te strig -
                  şansa e mică să mă auzi,
Să te cuprind -
                        eşti departe.
Altceva ce mai pot face?

Să ajung pînă la tine -
                                 e inutil!

De altfel, vieţile noastre nu se intersecteză....

luni, 11 octombrie 2010

Romanţă

Am fost atît de aproape
unul de altul
Încât cuvintele nu aveau loc între noi...
Iar privirile noastre s-au topit în cromatica
caldă a idilelor de septembrie....
Ansamblu de vise comune,
pierdute în spaţiu,
atingeri sublime pe strunele unei vioare...
Din sunetul căreia - clipa
trecea în veşnicie....