Agonie tomnatică

Amestec de fraze intacte sub limbă,
simt cum mă pişcă toamna de picior...
Mai am o dorinţă:
Sa devin ceaţă!
Şi să scriu cu unghiile pe pereţi
istorii netrăite, dar aşteptate.
Mai vreau o zi
În care să mor pe rimă
şi să mă descompun în versuri.
Trădezi tăcerea,
pentru că mă dor cuvintele nerostite.
Eu nu vreau să-mi moară gîndul
cum moare toamna!!!

Dorinţă

10...9....8....7....6....

Număr secundele până la evadarea din mine!

Aici nu mai am spaţiu...

Şi mă sufoc, nu-mi ajunge aer...

Mă ameţeşte ritmul alert al mişcărilor interioare...

Ma înebuneşte întunericul pur şi simplu...

Acum prin pori nu mai pătrunde lumină....

Vreau să ies afară din mine...din putregaiul ăsta îmbibat cu vanitate....

Afară din dispozitivul mecanic, care mă ucide...

Vreau altceva....
vreau să simt vibraţiile energiei exterioare...

vreau...vreau....vreau...vreau....

5....4....3....2....1....

Extaz...............................................