Aberaţie

Stai palid si nemişcat, rezemat de speteaza scaunului
Măsurîndu-ţi din priviri rigiditatea umbrelor,
Fanatic obsedat de ticăitul ceasului
Şi iritat pînă la glezne de trecerea lentă o orelor....

Zbuciumat de gînduri, frînt într-o nevroză
Restructurezi în mînă ţesutul ultimei ţigări,
Halucinantă lume vopsită în culoare roză
Mirosind ca fumul ce-ţi fulgeră prin nări.

Aştepţi pe nimeni, şi totuşi stai şi-aştepţi...
Frecîndu-ţi mîinile, şi limba de cerul gurii
Eşti un amestec ratat, de ioni inerţi
Şi n-ai niciun motiv să urli sau să te-nfurii

Prin vene ţi se ridică seva-n encefal,
Amator de comete la periferia apusului...
Idealist de fire, deşi uneori devii banal,
Iar de te-ncăpăţînezi , ai măsura şi distanţa universului....

Credeam că te cunosc, că-ţi ştiu personalitatea,
Şi că te memorezi ca pe o obligatorie teorie,
Dar corpul tău abstract, îşi păstrează calitatea
De-a rămîne abstract imens, format din materie nevie..

Confesiune

Tu ştii că eu nu m-am priceput niciodată la cuvinte!

 deci, nu-mi cere să-şi dovedesc sentimentele mele prin multe explicaţii....

Ţi-aş putea vorbi fără metafore, fără epitete

şi toate astea...

dar s-ar putea să interpretezi greşit, 

şi să crezi că nu ţin la tine suficient.....

Aşa că aş prefera să înţelegi totul din priviri, 

să nu-mi torturez buzele...

Nu mi-au plăcut niciodată cuvintele!!!

ele au proprietatea de-a minţi.....

şi sunt şi prea multe şi întortocheate.....

eu le-am preferat întotdeauna pe cele mai simple şi poate cele mai seci,

fără să mă obsedeze imaginea stilistică...

Tu ştii, că nu mi-a păsat niciodată asta! 

Ţie în schimb ţi-au plăcut mereu cuvintele mari, puternice, flatante...

Şi iartă-mă că îndrug acum verzi şi uscate,  

în loc să aberez alcătuind nişte sintagme lipsite de sens.

Încă nu m-am învăţat să te pot minţi frumos în versuri care să te dea pe spate...

Ştiu că îţi scriu poezie fără rimă, 

Şi nu ating nici talpa sensibilităţii tale....

Dar nu mă pot complica......

Iar tu ştii prea bine, mie

nu mi-au plăcut niciodată cuvintele!!!

Limită

deci, sentimentele mele sunt la reciclare...
(sa nu-ţi dea prin cap să mă întrebi ce simt,habar nu am)!

vitrina encefalului meu dement, mi-a scos visele la vînzare...
Şi sunt la reduceri, dacă te interesează....

de azi încolo să nu mă acuzi de superficialitate,
nici să-mi ceri să fiu sufletistă....
de curînd am făcut un act de binefacere şi mi-am dăruit sufletul unor asasini de inimi....
măcar pe ea s-o fi salvat, dar nu am reuşit...
mi-au ucis-o...dar n-am uitat de ea
îi duc în fiecare zi flori la cimitir....


Te-ntrebi ce-a mai rămas din mine?

Nişte carne mucegăită...
nici cîinii nu mă manîncă!

Acum, uite-te în ochii mei disperaţi/ expiraţi şi promite-mi ca tu vei avea grijă de inima ta, de sufletul tău, promite-mi ca o sa-ţi foloseşti regulat sentimentele şi o să-ţi urmăreşti cu fidelitate visele. Iar dacă nu ai nevoie tu de ele, doneazămi-le!

P.S: mi-e dor de un "EU" complet.......

Happiness..)

Stiai ca fericirea nu mai e o chestie abstracta???

Daca vrei sa o vezi - uite-te in ochii mei...

Daca vrei sa o simti- atinge-ma...

Iar daca vrei si tu sa fii fericit...... fa-ma sa zambesc )))

Asculta mai multe audio Muzica