Agonie tomnatică

Amestec de fraze intacte sub limbă,
simt cum mă pişcă toamna de picior...
Mai am o dorinţă:
Sa devin ceaţă!
Şi să scriu cu unghiile pe pereţi
istorii netrăite, dar aşteptate.
Mai vreau o zi
În care să mor pe rimă
şi să mă descompun în versuri.
Trădezi tăcerea,
pentru că mă dor cuvintele nerostite.
Eu nu vreau să-mi moară gîndul
cum moare toamna!!!