Aberaţie

Stai palid si nemişcat, rezemat de speteaza scaunului
Măsurîndu-ţi din priviri rigiditatea umbrelor,
Fanatic obsedat de ticăitul ceasului
Şi iritat pînă la glezne de trecerea lentă o orelor....

Zbuciumat de gînduri, frînt într-o nevroză
Restructurezi în mînă ţesutul ultimei ţigări,
Halucinantă lume vopsită în culoare roză
Mirosind ca fumul ce-ţi fulgeră prin nări.

Aştepţi pe nimeni, şi totuşi stai şi-aştepţi...
Frecîndu-ţi mîinile, şi limba de cerul gurii
Eşti un amestec ratat, de ioni inerţi
Şi n-ai niciun motiv să urli sau să te-nfurii

Prin vene ţi se ridică seva-n encefal,
Amator de comete la periferia apusului...
Idealist de fire, deşi uneori devii banal,
Iar de te-ncăpăţînezi , ai măsura şi distanţa universului....

Credeam că te cunosc, că-ţi ştiu personalitatea,
Şi că te memorezi ca pe o obligatorie teorie,
Dar corpul tău abstract, îşi păstrează calitatea
De-a rămîne abstract imens, format din materie nevie..