deci, nu-mi cere să-şi dovedesc sentimentele mele prin multe explicaţii....
Ţi-aş putea vorbi fără metafore, fără epitete
şi toate astea...
dar s-ar putea să interpretezi greşit,
şi să crezi că nu ţin la tine suficient.....
Aşa că aş prefera să înţelegi totul din priviri,
să nu-mi torturez buzele...
Nu mi-au plăcut niciodată cuvintele!!!
ele au proprietatea de-a minţi.....
şi sunt şi prea multe şi întortocheate.....
eu le-am preferat întotdeauna pe cele mai simple şi poate cele mai seci,
fără să mă obsedeze imaginea stilistică...
Tu ştii, că nu mi-a păsat niciodată asta!
Ţie în schimb ţi-au plăcut mereu cuvintele mari, puternice, flatante...
Şi iartă-mă că îndrug acum verzi şi uscate,
în loc să aberez alcătuind nişte sintagme lipsite de sens.
Încă nu m-am învăţat să te pot minţi frumos în versuri care să te dea pe spate...
Ştiu că îţi scriu poezie fără rimă,
Şi nu ating nici talpa sensibilităţii tale....
Dar nu mă pot complica......
Iar tu ştii prea bine, mie
nu mi-au plăcut niciodată cuvintele!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu